Medierea reprezintă o alternativă reală și pozitivă la „luptele” extenuante din sala de judecată unde, la final, adversarii ajung uzați și epuizați din punct de vedere emoțional și financiar pentru ca cel puțin unul dintre ei, dacă nu toți, să nu fie mulțumit de rezultat.
Trăsăturile generale o prezintă ca o procedură relativ informală, privată, confidențială, bazată pe cooperare, în care o terță persoană, imparțială, ajută părțile să ajungă la decizii reciproc avantajoase în soluționarea conflictelor dintre ele, facilitând procesul de comunicare dintre ele prin întâlniri comune sau bilaterale.
În mediere părțile își exprimă în mod liber punctele de vedere, ele sunt singurele care iau decizii și dețin controlul total asupra hotărârilor luate, care se răsfrâng pe plan personal, profesional, financiar sau de altă natură. Prezența mediatorului și posibilitatea ca părțile să se întâlnească separat cu mediatorul reprezintă ingredientul cheie care elimină riscurile barierelor și reacțiilor psihologice, inerente, atunci când comunicarea este nemijlocită.
Mediatorul ascultă, ajută părțile să se concentreze asupra aspectelor importante pentru ele și le sprijină în generarea cât mai multor posibilități de soluționare a diferendului. Încrederea părților în mediator le poate face pe acestea să îi încredințeze mediatorului informații confidențiale, vulnerabilități sau puncte tari, care pot fi nu doar relevante, ci esențiale pentru construcția unui acord bazat pe interese comune și pe care altfel, părțile nu și le-ar împărtăși una celeilalte din diverse motive posibile.
De cele mai multe ori, medierea eficientizează comunicarea dintre părți, le ajută să înțeleagă mai bine nu doar care sunt neînțelegerile lor, ci mai ales de ce au apărut aceste neînțelegeri, determinând astfel o îmbunătățire a relației.
În majoritatea cazurilor, medierea presupune costuri mai reduse decât un proces în instanță și în aproape toate cazurile, timpul de soluționare a conflictului este mai redus. Părților nu le sunt impuse termene, proceduri prestabilite sau alte reguli stricte privind sarcina probei, așa cum se întâmplă în instanță.
Deși sunt situații și oameni care doar în instanță găsesc răspunsuri și soluții disputelor, totuși medierea ar trebui avută în vedere ori de câte ori se ivește un conflict. Medierea poate fi un mijloc excelent nu numai pentru soluționarea conflictelor, ci și pentru prevenirea sau gestionarea lor în mod mai eficient, evitând astfel riscul creșterii tensiunilor spre zona de violență sau război manifest.
Serviciile de mediere nu sunt limitate la o anumită arie conflictuală.
Competențele mediatorului se concentrează pe scopul soluționării amiabile a conflictelor dintre persoane (fizice și/sau juridice), oricare ar fi natura acestor conflicte. Cunoștințele juridice sau specializate, specifice oricărui domeniu de activitate pot fi un avantaj sau un dezavantaj, dar nu sunt o condiție necesară legală pentru furnizarea de servicii de mediere.
Modul în care se desfășoară procedura medierii este propriu fiecărui mediator, se bazează pe experiența și personalitatea acestuia și ia în calcul preferințele participanților la mediere care, în cele din urmă, proiectează un proces cu reguli foarte clare și cu a cărui implementare îl încredințează pe mediator, care devine manager de proces. Cel mai important aspect este faptul că părțile se concentrează pe obținerea unui rezultat care ar trebui să fie benefic tuturor.
Serviciile de mediere se pretează pe conflicte având ca obiect: raporturi de familie; relații comerciale; fapte penale; cauze succesorale; raporturi din sfera dreptului civil ( cauze privind dreptul de proprietate și dezmembrămintele lui; relații de vecinătate; partaje; etc.); răspunderea contractuală; raporturi de muncă; răspunderea profesională (malpraxis); protecția consumatorului; etc.
Medierea și profesia de mediator sunt reglementate în România de Legea nr.192/2006, modificată și completată iar autoritatea națională de reglementare în domeniul medierii este Consiliul de Mediere, organism autonom de interes public .